Noi Sfinti Preoti De Mir

Un leit motiv a cutreierat şi a cutremurat inima mea de când am deschis ochii cugetători în Biserică - cea care ne creşte şi ne zideşte pentru împărăţia cerurilor: „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa". Crescând într-o casă preoţească, auzirea acestor cuvinte, care se ofereau şi mă îmbiau cu putere şi valoare de apoftegmă, o resimţeam ca pe o lovitură de pumnal dată chiar în inimă.
Aşa trebuie să fie? Nu este cu putinţă altfel? Este cu putinţă ca preotul, păstorul, slujitorul Păstorului păstorilor să întrupeze cuvintele, poruncile lui Hristos în viaţa sa?
Cine crede lui Hristos ştie că este cu putinţă pentru că se încrede cuvintelor Lui: îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).
Sfinţii sfinţiţi slujitori, care au dus viaţă cuviincioasă în Hristos şi lui Hristos, care împodobesc calendarul şi ne înmiresmează zilele, ne dau mărturie despre aceasta.
Dar dacă cineva ar încerca să (se) amăgească, crezând în chip necuviincios că chipul sfânt de vieţuire preoţească a fost cu putinţă doar în „vremile de demult", care niciodată nu se vor mai întoarce, este contrazis de vieţuirea minunată a atâtor preoţi din secolele XIX si XX, care şi-au adus toată viaţa lor, şi pe a celor încredinţaţi lor spre păstorire, jertfă neîntinată pe Crucea Iubirii.
Cartea de faţă însăşi contrazice flagrant această părere deşartă. Şi fratele Danion Vasile aduce prin această carte doar câteva mărturii de viaţă sfântă preoţească din norul de mărturii care umple Biserica Mirelui Hristos.
Deci ce îndemn se stârneşte în inimile noastre? Ce leit motiv trebuie să rezidească viaţa noastră, cunoscând şi urmărind mărturia-martiriul lor?: „Să faci nu numai ce au zis, ci mai ales ce au făcut aceşti preoţi ai Dumnezeului Celui Viu, care s-au făcut cu nouă, prin Viaţa lor, «punţi peste prăpastia morţii»".
Da, se poate şi astăzi, căci Hristos ieri, azi şi pururea este Acelaşi. Amin.